Insula lui Ovidiu

Publicat de Aurel Băjenaru, 23 August 2019
Timp de citire: 2 minute

De mult de tot, la räsarit de Canaraua de azi, unde este astäzi lacul Mamaia (Siutghiol), era un sat cu oameni foarte räi, ce nu ar fi primit pe nimeni spre gäzduire la ei, oricat de sarman ar fi fost calatorul ursit sä treacä prin satul lor. 

Intr'o zi de sarbatoare, cand toti oamenii erau pe acasä, un om sträin a intrat in satul lor, cerându-le gäzduire pentru o noapte. Vazand cälätorul ca intr-un sat atat de mare nu se gäseste un om primitor, s'a indreptat si el mai spre marginea satului, urcandu-se pe un täpsan de loc, unde era o casä mica de piatrá a unei femei särmane, care s'a indurat si a primit pe calator. Dar femeia, flind foarte saraca, se väita mereu ca nu are cu ce-si ospäta musafirul neasteptat.

Atunci cälätorul spuse väduvei sa punä un tezec (baligă de vacă uscată și întrebuințată ca combustibil n.r.) proaspät de vacá in cuptorul sobei, in cenuse. Care nu-i fu mirarea femeii, cand dupä putin timp,  räscolind in vatra, gäsi o paine mare, gustoasä, cu care îi säturä cälätorul si care paine  nu se mai termina deloc, cäci, decâteori rupea din ea, painea crestea la loc.

In sfarsit, a doua zi dupä plecarea oaspetelui minunat, satul cu oamenii aceia atat de räi se scufundä sub apa, prefäcându-se intr'un lac mare si adanc, rämanând numai un mic ostrov(insula n.r.) cu casa femeii celei bune.

Auzitá dela Mos Seit Agi Alid in Tasaul.

Titus Cergau, 1929

In imagine Insula lui Ovidiu, august 2019.