Intr-un sat de tatari - Tuzla 1932

Publicat de Aurel Băjenaru, 4 Iunie 2019
Timp de citire: 3 minute

SPRE TUZLA TATARASCA

In Dobrogea noastra, tatarii au vechi asezari despre care auzisem si pe care doream sa le cunosc macar asa, in treacat.

Un scurt aranjament cu Ali Mustafa puiul de tatar birjar din Movila imi puse la indemana un mijloc de locomotie, un ghid si in acelas timp un pretios imformator.

Dela Ali am putut afla-cä vizita la "ai lui" nu este tocmai usoara, pentru ca sätenii tätari, desi blajini, sunt cam salbateci si nu se amestecä cu "orasenii" nici macar in vorba ; ca, un aparat fotografic, intr-un sat uitat in fundul Dobrogei, ar face o adeväratä revolutie, ca daca vreau sa iau note si fotografii, sa fiu foarte prudent si gata de fuga.

PRINTRE BORDEE TATARASTI 

In stanga drumului, care trece prin sat, decorul bordeelor tätärasti.Bordeele sunt facute din moloz framântat cu pae, dupa, o conceptie arhitectonicä pe cat de primitiva, pe atat de interesanta.

La vederea noasträ copiii si femeile fug mâncând pämântul. Iata Tuzla tätärasca. In bataia soarelui, bordeiele par bulgari de aur mat pe care o mâna, nevazuta i-a modulat in zeci de forme curioase. Dintr'un cuptoras de pâine, mai toate locuintele au asemenea cuptorase, un pui de tätar tasneste ca o läcusta din iarba : a sarit drept in bratele unei femei cu salvari. Copilul rade satisfäcut. A trecut primejdia "albilor".

Femeia cu salvari, in usa bordeiului, contrariata de vizita noastra destul de bizara si de inexplicabila,prinse puiul la sân, in timp ce, din ochii ei de pisica, ne arunca, fulgerul unei priviri de manie

- De ce s'a suparat, Ali ?

Birjarul parlamenteaza prin usa.

- Nu stä de vorba si nu ne lasa inauntru. Bärbatul este la arman. Spune ca daca, ne-ar gasi aci, s'ar supara.; ne roaga sä plecám, caci copilul speriat de aparatul fotografic pe care l-a vazut prin gura cuptorului, tremura ca varga...

Prin gospodäriile vecine, tataroaicele cu salvari se pregatesc ca de un veritabil asediu. Cativa tatari, chemati intre timp dela arman", sosesc in graba. Unul ceva mai putin salbatec, Aliș-Kadâr, ne spune ca, cel mai indicat pentru investigatiile noastre ar fi tânarul hoge Ahmet Mola care ne-ar sta la dispozitie, bine inteles dupa ce si-ar termina treaba la bostanarie".

Convorbirea cu Aliș-Kadâr mi-a permis sa inspectez cu coada ochiului interiorul gospodäriei interiorul saräcacios, intunecat, cu obiecte unelte curioase ca, si arhitectura bordeiului.

Un cunosator ar descifra desigur cu usurinta, influenta musulmana, asupra acelor vechi asezari tatärästi, in care viata si obiceiurile au suferit dealungul vremurilor puternice influente.

Ion Tic, Ilustrațiunea română, 1932