La plaje — o lună de primitivitate

Publicat de Aurel Băjenaru, 18 Februarie 2020
Timp de citire: 3 minute

Suntem în acel timp al anului, în care, fără a fi nudişti căci excesul este protivnicul binelui —ne complăcem a trăi cât mai apropiaţi de costumul ce-l afecţiona Adam şi de care Eva era perfect mulţumită... Pe plaje, oamenii obişnuiţi la recepţii, la banchete şi în saloane selecte, de a fi îmbrăcaţi cu o scrupulozitate excesivă, şi pentru cari funda unei cravate, cutele unei rochii, constituiau obiecte de reflexiune îndelungată, se complac în a fi desbrăcaţi.

Fracul şi cămaşa plastronată, care sugrumă; coafura complicată care dă de lucru maestrei » coiffeuse», dispar în rândul lucrurilor ce nu mai interesează. Acolo, pe faleza înfierbântată, pe nisipul care arde, după ce pielea a cunoscut deliciile fiorului ce-l dă apa rece a mărei, acolo civilizaţia cu tot aspectul ei de constrângere, se suspendă, - pentruca făcând pe placul lui Rousseau,—filosoful care credea că omul e din naştere bun şi numai civilizaţia îl strică — să redevenim omul de altă dată, locuitorul fără grije multă de ce va zice vecinul sau vecina.

Acolo, la plaje, ne reîntoarcem la o formă atavică a vieţei, şi deci, ne apropiem prin chiar aceasta, de Paradis, unde nu erau croitori, modiste, saloane de înfrumuseţare etc. In această lipsă de grije vestimentară, cei ce fac plaja sunt vremelnicii fericiţi ai unei libertăţi pe care nu ne este dat să o gustăm decât o lună din cele douăsprezece ale anului, pe litoralul Mărei Negre.

Bronzate femei şi bărbaţii cari au gustat din deliciile semi-nudismului vor deveni din nou păpuşele elegante ale saloanelor, ori gravii domni, îmbrăcaţi în haine negre din birouri şi se vor mulţumi numai cu nostalgia lunei în care au fost copiii naturei şi eliberaţii fericiţi faţă de protocoalele vieţei burgheze.

Totuşi, mai ales femeile, pot avea, după umila noastră părere, o consolare şi anume : descendentele Evei, au mult mai mult de câştigat, în rochii elegante, decât în expoziţia anatomiei lor oricât ar fi de impecabilă. Misterul este un stimulent al admiraţiei, şi cochetăria care suferă mai mult decât arată, va fi totdeauna o armă redutabilă în arsenalul femenin Dece ar dezarma deci, atât de uşor femeile, renunţând la vicleniile costumului elegant, când numai astfel pot mai de grabă subjuga pe adversarul lor cotidian, care e bărbatul?

Gr. Tăuşan

Cele Trei Crişuri, iulie / august 1939

In imagine plaja de la Carmen Sylva in 1936.