MONUMENTUL FRANCEZ

Publicat de Aurel Băjenaru, 31 Ianuarie 2020
Timp de citire: 4 minute

In cimitirul vechiu al oraşului, printre crucile înegrite şi alegoriile funerare de marmură, se înalţă mai în fund Monumentul Francez, tăiat într'o prismă simplă de granit.

Inscripţiunea se poate citi de departe:

La France a ses Soldats morts pour la Patrie
1854-1855.

Mormântul acesta colectiv, de pe care se ridică uşor şi trist numai piatra solitară a monumentului, stă singur şi părăsit, ca o filă ruptă şi pierdută dintr'o carte cu povestiri eroice.

Dacă te cobori în cavou, ţi se înfăţişează un tablou macabru: - O piramidă de capete, cu baza largă, se înalţă straniu în mijlocul grotei reci. Din mulţimea ochilor goliţi, s'au plini cu ţărână putredă, se îndreaptă par'că fiori de moarte, cari te pironesc şi te înghiaţă. Gurile ştirbite şi îndopate de pământ, rânjesc prin restul dinţilor galbeni, de toată svârcolirea dintre oameni şi rătăcirea din lume. Alături, într'un singur sicriu bogat, ca într'un coşciug al împăcărei, stau închise celelalte rămăşiţi şi sfărămături ale osemintelor adunate.

Pe pereţii cavoului sunt atârnate coroane mucigăite, cu panglici umede, pe care abea se mai discifrează inscripţiunile.

Cum a putut un singur mormânt, să închidă atâta viaţă tânără, cu toate avânturile şi speranţele celor îngropaţi aici?

Rămăşiţele acestea triste, sunt osemintele soldaţilor francezi, decimaţi de holeră la Constanţa, în timpul războiului Crimeei, mai înainte de-a fi dat ochi cu duşmanul.

Diviziunile franceze cari au demonstrat atunci în Dobrogea, au fost greu încercate de soartă. Coloana  generalului Espinasse, mai ales, aceea care înaintase mai mult, a fost cea mai grozav lovita de flagel. Soldaţii francezi muriau cu grămada în toate părţile şi atunci în graba şi spaima acelor împrejurări, ambulanţa îi îngropa unde apuca. Cei cari au murit la Constanţa, au fost înmormântaţi pe malul mărei,· pe unde trece azi bulevardul Elisaveta.

Mai târziu, în anul 1904, când s'a nivelat terenul pe acolo, în vederea construirei cazinului, s'a dat peste acele hecatombe sinistre, în care s'au găsit grămezi de oseminte putrede, cu oasele împletite şi amestecate laolaltă, ca'ntr'o eternă îmbrăţişare. Consulul şi colonia franceză au fost vestiţi pe dată, iar aceştia au comunicat descoperirea ambasadorului dela Bucureşti şi guvern'ului francez.

Osemintele adunate cu pietate au fost puse într'un sicriu şi reînmormântate cu mare solemnitate la cimitir.

Monumentul s'a inaugurat la 9 Maiu 1904, când pe lângă autorităţile noastre, a luat parte şi un însărcinat al guvernului francez.

Vizitatorii cari vin azi la Constanţa, nu uită să se ducă şi la cimitirul vechiu, ca să vadă mormântul cel părăsit.

Muţenia şi solemnitatea morţei, plutesc împrejur, ca un giulgiu destrămat în aer. Dintre statuiele funerare şi crucile putrede, se înalţă mai în fund Monumentul Francez.

Inscripţia începe simplu, ca un suspin îndepărtat de mamă:

La France ...

Rândurile acestea uitate aci, sunt o pagină tristă ruptă din istoria Franţei şi perdută la noi, pe malul mărei.

Ioan Adam

Constanţa Pitorească, 1907

In imagine "Monumentul francez" din Constanta fotografiat de Anatole Magrin in jurul anului 1904.