O lecție

Publicat de Aurel Băjenaru, 20 Ianuarie 2023
Timp de citire: 5 minute

Pe la începutul lui Decembrie 1916, frontul dobrogean ajunsese pe linia Măcin , Isaccea, Zebil- Babadag, iar cartierul general se stabilise la Tulcea.

Micul port dunărean , gemea de ofițeri, pehotaşi , cavaleriști de tunuri, automobile bliadate, chesoane și ambulanțe, cari veneau mereu și dispăreau pe străzile strimte ale oraşului , luând drumul spre front. Nimănui nu'i trecea prin gând că Tulcea ar putea fi ocupată de inamic.

De dimineaja până seara , o lume neobişnuit de multă, forfotea pe străzile orașului , privind oștile, socotind tunurile și discutând împrejurările : "Au venit divizii... atâtea automobile blindate... Bulgarii vor fi dați peste cap ..."

Era într'o Duminică dimineața. O zi luminoasă cu soare.... În ajun avuseră loc lupte în preajma Babadagului și acum, mereu treceau răniți în automobile conduse de englezoaice, care formând o secție militară , fuseseră ataşate de engleji, armatelor sårbeşti.

Aceste fiice ale Albionulul, îmbrăcate în costumele lor serj, cu fețele arse de soare, cu privirea otelită în nopți de trudă şi sbucium, singure făceau pe sofeurii, mecanicii, sanitarii , ele işi spălau automobilele, fáră că să ceară ajutorul nimănui.

Atitudinea lor independentă, trezise curiozitatea întregului oraş... dar mai ales a ofițerilor cari cu fel de fel de propuneri , cercau să le atragă în cercul lor.

De un ceas automobilele veniseră dela front și acuma la rând, aliniate că pentru o revista, pe chei în fața vapoarelor și a șlepurilor , stau în așteptare. Alături mulțimea de soldați, copii, marinari și un buchet de doamne de-ale noastre, discutau.

— Nu cred să fie fete din societate bună, vorbi una dintre doamne.

— Ma chére , părerea mea e că sunt niște aventuriere niște fete de condiție nu-și expun viața să călătorească , singure singurele peste mări peste țări, adeogă o doamnă tânără .

— Cu toate acestea, poate fi și contrariu , întrerupse o a treia mai în vârstă și imbrăcată în doliu. englezoaicele acestea sunt firi excentrice ...

— Bine loneasco dragă , toate le admit, vorbi zâmbind cea de-a patra, înțeleg să te expui, să- i faci datoria , dar de-o lună aproape să nu le vezi o singură dată la tovărăşta vreunui, ofițer ... a unui rusisor de áştia și ce drăguti sunt unii din ei...

În acelaş timp, grupul de scoțiene se depărtă. Una din ele dădu o comandă. Toate săriră În automobile , iar cea care dăduse comanda înaintea tuturor . Mulțimea de gură cască , ca un val se dădu la o parte, făcând loc. Unul din automobile nu esecută comanda și rămase pe loc. Pe dată englezoaica sări din el, cuprinse mașina cu o aruncătură de ochi , se plecă la lădita dinainte , scosse o chee și începu a deșuruba un șurub. Că mişcări elastice , ea se vâră sub automobil, cercetând toate șuruburile.

Gură cască , se adunară iarăși curioşi , sporiți încă cu o pereche de tineri... Era un ofițer din cavalerie rus, ținând la braț o "sistriță" cu şorț cafeniu și o cruce mare roșie pe piept. Tânara pereche se opri făcând şi iei acelaş lucru că şi ceilalți , adică să privească.

După ce şofera cercetă cu deamanuntul maşina , se ridică de sub automobil plină de unsoare pe față și pe mâini , puse cheia la loc , gata să se urce în automobil și să plece ..

Când intorcându -şi privirea, zări pe cheiu, la capătul unei schele care lega șlepul de răniți cu malul, un soldat rus rănit. Rusul, cerca să se ridice pe schelé : dar, nereusind , se trăgea înapoi , sprijinindu-se în cârje şi uitându-se cu jale la puntea înalta şi ingustă, fará că să spună o vorbă.

Scoțiana , sări cât ai clipi spre rănit, îl prinse de braț și cu o mişcare bărbătească îl sältă pe punte, ajutându -i să se coboare înăuntru...

Se întoarse şi fără nici o vorbă , se apropie de sora de caritate și iarăși, cât ai clipi, îi plesni două palme.

Toți de față ramaseră uimiți. Ofițerul rus încercă să protesteze. Englezoiaca îi întoarse spatele, se urcă în automobil și plecă. Sestrița nedumerită privi spre ofițer, pe când mulțimea de gură cască își dădea cu părerea clătinând din cap: "A dracului neam de femeie bre..."

N. Dunăreanu

Dobrogea jună - 14 martie 1922