Pe Dunare si prin Dobrogea - 1865

Printre numerosii straini uitati, cari au vizitat partile noastre in cursúl veacului trecut, notam si pe Doamna Olympe Audouard, autoare a cartei "L'Orient et ses Peuplades", Paris, Dentu,(impt. Jouast 1867, in 18. 496 pp. *)

Plecând de la Budapesta cu vaporul, in cursul verei 1865, fu jefuita in mod nerusinat de vânzatorul biletelor. I se lua 800 franci pentrú un bilet dela Pesta pana la Constantinopole in loc de adevaratul pret de 250 franci. De cabine nici pomina; numai un Salon, unde erau ingramaditi pasagerii ca niste oi. Puntea era acoperita cu marfuri.

Comandantul vaporului, fiindu-i insa mila de o doamna ce cálatoria singura, aranja pentru dânsa o cabina provizorie pe punte.
Erau calatori multi, mai ales "Romani si Vlahi" insa nu dintre cei mai simpatici. Mai, toti erau pasionati pentru dama de pica ; cartile de joc erau singura lor ocupatie in cursul intregii calatorii. Aceasta nu se petrecea fara certe multe, cuvântul filou (borfas) fiind des intrebuintat; dupa aceea, jucatorii se imprieteniau iarasi. ca si când nimic nu s'ar intamplat. Unul' dintr'acesti Români muri subit de anevrisrn in cursul unui joc de bacarà. Se ivi indata o cearta apriga în fata rnortului, intre mostenitor si bancher pentru câstig, toti calatorii luând parte pro sau contra.

Corabia se inpotmoli in nisip in cursul drumului, fiind scoasa abia dupd 24 ore de un alt vapor. 
De si cálatorii erau ingrämdditi ca sardelele, se mái urca lume la fiecare statie. Vaporul era socotit pentru 60 sau cel mult 8O pasageri-pe bord erau 150.

Proviziile lipsiau, trebuia o adevarata bataie pentru a ajunge in salonul de sufragerie, farfuriile si tacâmurile murdare, scurt, Doanura Audouard prefera sa traiasca din cafea si pâine uscata, decât sä guste din masa vaporului. Privatiunile si lipsa de confort îi cam micsorau placerile calätoriei. Noteaza insa frumusetile peisajului. La Rasova observa ramasitele unui zid vechiu care se intindea, dupa cum se spunea "pana la Dunare".

Sosira la 2 dimineata la Cernavoda. Pasagerii fura dati afara in pripa; "repede, repede vaporul,pleaca".
Asteptara trei ceasuri in frig, pe câmp, ca sa plece trenul spre Constanta. De statie nici vorba nu era, nici macar de o sura. Singurul trafic pe linie consta din calatorii care sosiau cu vaporul spre a lua drumul spre Constatinopol prin Constanta. In timpul iernei nici-o activitate.

Trenul trecea printr'un pustiu cu mlastini nesanatoase. Singura statie era orasul Medgidia, löcuit de 20 mii de Tartari. In majoritate refugiati din Rusia. Fiind cu totii foarte saraci, guvernul turc îi scutise de biruri.

La Constanta se vedeau cârduri mari de Cerchezi, si ei refugiati, toti murind de foame si imbracati in zdrente. Fugisera pe jos din Rusia. Venisera aici ca sa moara ca mustele.
Mizeria lor era atât de mare, incat parintii isi propuneau copii spre vânzare strainilor ce treceau. Un Turc milos cumpara cinci copii, fägdduind ca-i va creste. Parintii se arunca:ra la picioarele lui cu multumiri adânci, spunând copiilor "Nu mai plârgeti; veti avea mâncare si haine!"

Peste un ceas Doamna Audouard se imbarcä pe un vapor al Societätii Lloyd spre Constantinopole.
La Tarigrad auzi ca la Muntele Atos cälugarii aveau o rugaciune deosebita pentru Voda Cuza (A.I.Cuza n.r.) din cauza secularizarei (decembrie 1863 n.r.): "Milostive Dumnezeu, pedepseste pe acest pacatos care ne rapeste, fara rusine, bunurile noastre, aceste bunuri ce sunt scumpe inimelor noastre".

Alta stire despre noi nu gasim, Doamna Audouard urmându-si calatoria prin Turcia pânä la Ierusalim.

CONSTANTIN I. KARADJA

In imagine copii turci (traducere) din Dobrogea.