Plaja, odinioară şi astăzi

Publicat de Aurel Băjenaru, 17 Septembrie 2021
Timp de citire: 5 minute

E mult de atunci, de când nisipul marii era considerat numai ca un mijloc curativ, al ologilor şi al rahiticilor !

E mult chiar de când plaje începu sâ ofere cu timiditate vizitatorilor ei prilej de distracţii şi divertismente. Căci de debuturile sfioase ale plajei mondene şi gălăgioase, de care ne bucurăm astăzi ne desparte un sfert de secol.

Primii paşi au fost — de bună seamă — plini de candoare, naivitate şi mai ales complet lipsiti de... confort şi elegantă. Plaja propriu-zisă era întotdeauna împrejmuită de sârmă ghimpată, sau de un gard, strangulând vizitatorilor orizontul larg pe care-l oferea generos marea şi nisipul, privându-i de sentimentul libertăţii.

Totuş acei care doreau să guste din imediata apropiere a mării, aerul sărat şi briza marină, treceau dincoace de ţarc. Aceasta constituia plaja morală, unde nu riscau să-şi ofenseze simţul estetic şi moral cu spectacole... decoltate. Ţinuta de rigoare pentru această plaje era cea mai impecabila toaletă de stradă. Domnii nu-şi scoteau nici gulerele şi nici măcar mânuşile, iar cucoanelor nici nu le-ar fi trecut prin gând să înlocuiască balenele guleraşelor înalte măcar printr-o bluză decoltată. Cel mai indispensabil accesoriu al plajei de atunci era umbrela.

Preocuparea morală a plajei dela Wannsee — poate cea mai excentrică şi cea mai liberală plajă de azi—mergea atât de departe, încât accesul ei nu era îngăduit decât perechilor legitime. Drept dovadă a legitimităţii lor, cei doi trebuiau să prezinte ca ausweiss si una din progeniturile lor. (Şi părinţii au câteodată nevoie de ajutorul copiilor lor!)

Dincolo de gard începură încet încet, să se aventureze cei curagioşi în câte un costum zebrat sau roşu, care permitea braţelor, dela cot în jos şi picioarelor, dela genunchi în jos, să se bucure în toată libertatea de apă aer şi soare. Excentrica sau cocheta care ţinea să facă primul pas al emancipării producea în rândul cuminţilor spectatori mai multă senzaţie, decât reuşesc azi să producă chiar adeptii nudismului.

Cu vremea, noua notă a plajei începu să evolueze şi curând se ajunse la plaja în costume de bae, însă... cu separaţia perechilor. Plaja noastră dela Mamaia a purtat mulţi ani de-a rândul cele două inscripţii —fireşti pentru acele vremuri —despărtite printr‘un larg spaţiu : -Pentru bărbaţi". ,"Pentr femei". In apele mării, oamenii de sex opus ar fi îndrăznit şi mai puţin să se facă tovarăşi de sport şi distracţii.

Dar de ce să ne mire aceste obiceiuri şi prescriptiuni severe ale plajei de demult ? Unicul şi umilul bazin al urbei Bucureşti „Tirul", destina până nu de mult numai două ore pe zi solitarelor adepte ale înotului. Intre orele 10 şi 12 şi aceasta numai în cursul săptămânii, ne era îngăduit şi nouă să înotăm. La ora 12 fix suna gongul. In rândurile cucoanelor se producea un fel de panică :

"Vin bărbaţii !" Bărbaţii aşteptau cu răbdare la poarta bazinului „Tir", până ce nu mai era nici o sportiva în bazin.

Dar ritmul nou al plajei a cuprins epidemic tot ce e apă şi soare. Chiar în capitala noastră. Ştrandul şi Lido privite la apariţia lor ca nişte institute de perdiţie şi boicotate de moralişti, sunt astăzi colţurile preferate ale desfăşurării vieţii sportive şi mondene. Nici un costum, nici o atitudine nu şochează. Totul e privit sub prisma sportului şi a nouei mentalităţi, desbărată de prejudecăţi şi principii învechite.

Un soi de camaraderie sportivă adună acum cele două sexe laolaltă, fără ca să suscite nici unuia gânduri ascunse, ci doar făţişa şi sănătoasa bucurie a trupului liber, pârguit sub razele soarelui torid.

Bine Înţeles că o asemenea reformă nu poate fi niciodată Înghiţită de bătrâna generaţie, care se scutură, parcă s‘ar lepăda de satana, şi trece drumul pe partea cealaltă când ajunge prin dreptul acestor instalaţii de plajă, pe cari le consideră încă drept un loc de perdiţie.

Dar moravurile evoluează. Din concesie în concesie, bătrânetul se vede şi el antrenat de „ritmul nou“. Eri, pasiunea shimmy-ului atrăsese în orbita-i şi octogenari, pe cari trepidaţia negrilor îi împicioronogise ; azi vedem primele siluete costelive de bătrâni apărând pe ştranduri...

Timpul nu stă în loc.

Daria Luca

Ilustraţiunea română, 10 august 1932