Rascoala Ilinden

Publicat de Aurel Băjenaru, 31 Martie 2020
Timp de citire: 5 minute

Regiunile Macedonia si Tracia, aceasta din urma care se imparte acum intre Grecia, Bulgaria si Turcia (Adrianopol, Tarnowo, Edirne), au fost in anul 1903 sangeros disputate de catre crestini (bulgari, greci, aromani, albanezi) care-si cautau independenta fata de Imperiul Otoman.

In TRIBUNA din 1903 am gasit intamplator un articol care relateaza despre incidente armate imediat premergatoare Revoltei Ilinden (revolutia crestinilor) si dovada legaturilor stranse pe care le avea Romania cu toate aceste regiuni locuite de aromani, fiind mentionate sate romanesti din Macedonia sau Tracia, si nume proprii ca fiind foarte cunoscute si apropiate observatorilor romani. Uimeste aici (sau edifica?) o oarecare ostilitate a tonului reporterului roman fata de insurgentii bulgari. 

"Nouï lupte între turci şi bandele bulgare.

Lângă comuna bulgărească Cumaniţa (sangeacul Tiefes) a avut loc o luptă între insurgenţii bulgari şi armata turcească comandată de către sublocotenentul Mulcazim Safed Effendi. Din ambele părţi perderile au fost mari. In această luptă a căzut şi revoluţionarul Christoff care a făcut mai multe omoruri între oraşele Vodena si Tiefes. Sub-prefectul de Vodena (Vil. Salonic) ca să se încredinţeze că adevërat Christoff a fost omorît, a trimis la faţa locului pe poliţaiul Nuri Effendi, care-l cunoştea de aproape.

Cu trenul de eri din Tricala (Tesalia) au fost aduşi la Volo cinci bulgari revoluţionari, cari au fost arestaţi în momentul când se pregăteau să intre în Macedonia înarmaţi. Aceştia se numesc : Dim. Agheroff, Hristu Luca şi unul din Costoria (Macedonia). Toţi vor ii extrădaţi autorităţilor turceşti la Salonic. La o depărtare de două ore de orăşelul românesc Vlaho Clisura (Macedonia) se află satul bulgăresc Zagoricenï, care este considerat ca un centru de revolutionari bulgari. Grecomanul (bulgar de originà) de aicea lován Pircia a denunţat autorităţilor turceşti din Sorovici şi Bitolia că în apropriere de Zeleniceani se află mai multe mici bande conduse de N. Hagioff, N. Tutics, M. Grindiaroff şi Alexoff.

Autorităţile au ordonat arestarea spionului grecoman Iovan Pircia. In noaptea de Vinerea trecută o bandă compusă din 100 de bulgari sub comanda lui Popoff a năvălit în satul turcesc Contorapi (Plandorava) lângă lacul Castoriei (Macedonia de jos) şi au dat foc satului. Turcii fiind surprinşi de această ispravă au apucat armele şi s'a încins o luptă între ei şi bulgari. Dintre turci au fost muţi ucişi. In comuna Neret (sangeacul Florina, vilaetul Bitolia) a avut loc o luptă între revoluţionarii bulgari de sub comanda lui Petru Maricoff şi armată. Lupta a ţinut opt ore şi au căzut mulţi-turci, iar dintre bulgari au căzut numai trei şi şeful lor P. JVlaricoff, că­ruia i-a urmat la şefie insurgentul Alexie.

In apropriere de oraşul Giumaia de-sus lângă malul drept al rîului Strimon a avut loc o crâncenă luptă între insurgenţi şi armată. Lupta a durat maî multe ceasuri. Perderile din ambele părţi sunt însemnate. Către seară bulgarii au părăsit câmpul de luptă. Autorităţile greceşti din Tricala (Grecia) au arestat pe Panaioti Hagigachi, primarul Tricalei, fiind denunţat ca falsificator. Procurorul a telegrafiat ministrului de justiţie dacă trebue ca să aresteze şi pe dl Sotir Hagigachi, unul dintre deputaţii români, fiind şi el amestecat în falsificaţie. Din Atena nu s'a răspuns nimic, însă se crede că cererea procurorului va fi respinsă fiindca dl Sotir Hagigachi aparţine partidului guvernamental. Numai dl Panaioti este arestat.."

TRIBUNA POPORULUI 17 iulie 1903

*********************************************************

Răscoala de la Ilinden (cunoscută și sub numele de Revolta Ilinden-Preobraschenie in Bulgaria) a fost o revoltă populară în regiunile Macedoniei și Traciei, care făceau parte din Imperiul Otoman în 1903. A fost pregătită și organizată de Organizația Revoluționară Secretă Macedoniană-Adrianopolitanä (TMORO) , in care pe lângă bulgari și macedoneni slavi, au luat parte albanezii și aromânii creștini ortodocși.

Din perspectiva de astăzi, este controversat dacă a fost o miscare a iredentismului bulgar, o primă manifestare a dezvoltării naționalismului slavo-macedonean sau o revoltă pentru drepturile populației creștine din Imperiul Otoman impotriva dominatiei islamice.

Insurgenții erau slab înarmați și puțini: guvernul otoman a trimis o armată de 350.000 de soldați impotriva celor 26.000 de insurgenți, precum și un număr nespecificat de voluntari. 

Răscoala Ilinden l-a facut cunoscut lumii si pe Pitu Guli sau Pitu Vlahul, care a condus armata aromânilor în bătălia de la Piatra Ursului (Mecikin Kamen - Macedonia) la un sacrificiu eroic asemănător cu cel al spartanilor din bătălia de la Termopile.

Măreția eroului este cântată și azi în baladele aromânilor din întreaga lume, iar imnul de stat al Macedoniei îl pomenește printre eroii fondatori ai statului balcanic. Pitu Guli și-a sacrificat viața, alături de un detașament format din 903 aromâni, pentru a întârzia înaintarea armatei otomane și pentru a da posibilitatea aliaților macedoneni și albanezi să își regrupeze forțele, in timpul răscoalei antiotomane care i-a unit pe românii balcanici, pe macedonenii slavi și pe albanezi, cunoscută în istoriografia internațională drept Răscoala Ilinden.

In imagine Pitu Vlahul este al doilea din randul de jos de la stanga in Martie 1903. In paranteza, de remarcat si calitatea fotografiei realizata de artistul "otoman", mult superioara marturiilor fotografice romanesti din aceiasi perioada.