Sclavia femeilor în Turcia

Publicat de Aurel Băjenaru, 14 Iunie 2020
Timp de citire: 6 minute

La congresul internaţional al femeilor, ce s'a ţinut luna trecută la Berlin, a făcut princesa turcească „Hairie-ben Aiad" o interesantă conferenţă despre soarta femeilor în Turcia.

Turcia a subscris actul delà Bruxela despre ştergerea sclaviei cu negri, dar acasă la ea bântue şi acum "sclavia albă", sclavia femeilor. Femeile în Turcia sunt sclave în înţelesul strict al cuvêntuluî.

Turcii cumperă femei pentru haremurile lor şi le fac sclave, cari trebue să asculte orbiş de stăpânii lor şi pe cari stăpânii le pot vinde la altul. Instituţiunea sclaviei e spriginită de autorităţi şi chiar persoanele conducătoare şi cu influenţă în viaţa publică se tem de puterea femeilor libere şl prefera, că sclavele să aducă în lume şi să crească generaţiure nouă. Pentru a face pe plac persoanelor înalte, chiar soţiile lor (sclave) se ocupă în stil mare cu comerciul şi dresarea sclavelor. Fetele (sclavele) pentru haremuri sunt cumpërate mal ales din Caucas.

La sclavia femeilor nu vor renunţa Turcii niciodată de bună voie, ci numai sub presiunea puternică a opiniunei publice din Europa, care a şters odinioară sclavia cu negri.

Tribuna, 17 / 30 Iunie 1904

° ° °

În paranteză fie spus, Mustafa Kemal Atatürk a "eliberat" femeia în Turcia prin reformele sale de modernizare și totuși tocmai el și-a renegat soția, a doua soție Latife Hanim, conform vechiului obicei islamic. Doar luni mai târziu, acest lucru nu ar fi mai fost posibil, deoarece în 1926 Turcia a adoptat codul civil elvețian: divorțurile au fost îngreunate și egalitatea între bărbați și femei, musulmani și nemusulmani a fost consacrată.

° ° °

Își plâng negrii din "America" de mila că au fost folosiți că sclavi de-a lungul istoriei? O prea slabă cunoaștere a acesteia și în special a istoriei "lumii vechi", nu le îngăduie să-și rupă lanțurile sclaviei din cap nici astăzi. Iată câteva considerațiuni apropo de sclavie de-a lungul timpului.

Printre primele înscrisuri despre sclavie, găsim la Clearh din Soloi în secolul IV î. Hr. o prezentare a sciților, ca pe cei care ar fi dat nume stausului de sclav / sclavus:

"Sciţii au poruncit tuturor cu atâta trufie, încât serviciul de sclav atât de jalnic pentru toţi, s-a transmis urmaşilor cu un cuvânt scitic, aşa cum era el."

Sclavia a fost dea lungul timpului o instituție atemporală se pare. Imperiul Roman avea, după unii istorici, un necesar de 250.000 de sclavi noi pe an. Califatul Arab din Bagdad nu era de fel mai prejos cu cererile sale unde se preferau sclavii din Caucaz. Emiratul din Cordoba (Spania) prefera "marfa" din Europa de vest, Irlanda... etc.

Alte piețe din Europa

De asemenea, existau tranzacții de sclavi în alta parte. Praga, Verdun, Marsilia, Rouen, Veneția, Roma ... pentru a numi doar câteva. Praga, de exemplu, s-a dezvoltat în jur de 950 într-un punct de transbordare pentru nord-vestul Europei. Au venit aici cumpărători europeni, dar și comercianți musulmani. Au făcut comerț cu tinichea, blana și oameni. Un comerciant evreu sublinia că exista faina, orz, pui și oameni la un preț corect.

Mai departe spre vest, Verdun și Rouen au fost hub-uri deosebit de importante pentru comerțul cu sclavi. Verdun, la granita Germaniei de astăzi și a Franței, se afla în mijlocul imperiului franc. Pe de alta parte, sclavi au venit din Irlanda și Olanda de azi prin Rouen. În Verdun și Rouen, mulți dintre sclavi au fost castrați și apoi duși la sud. Emiratul din Cordoba avea o mare nevoie de eunuci - și aici erau și mulți slavi. Pentru 961, în Cordoba sunt documentate 13.000 de sclavi. Plus toate celelalte!

Marsilia și Roma

Marsilia a fost foarte importanta pentru Imperiul Franconian. Aici a fost principalul port pentru comerțul cu sclavi în toată Mediterana. Sclavii din Rouen și Verdun au fost debarcați de comercianții musulmani prin Marsilia. Tot la Roma, creștinismul nu a împiedicat pe nimeni să se ocupe de sclavi ca pe vremuri. Așa cum am spus deja: comercianții de sclavi din Evul Mediu timpuriu încă nu le pasa prea mult de religie și politică!

Veneția

Veneția, acest oraș mic din lagună, s-a ridicat din mlaștină pe spatele sclavilor. Orașul a început să crească în jurul a 750 - finanțat prin comerțul cu sclavi. Vecinii creștini au încercat să stăpânească Veneția și au forțat orașul să semneze contracte pentru ca sclavii lor să fie aduși înapoi.

Orașul republică a compensat această pierdere a "terenurilor de vânătoare" prin prinderea slavilor din Dalmația și Boemia (actuala Cehie și Polonia). Veneția a vândut pe toți și orice, creștin sau nu. Din nou și din nou au existat plângeri că oamenii liberi din regiunile vecine au fost, de asemenea, răpiți și vânduți.

S-a mers atât de departe încât binecunoscutul salut italian "Ciao" în niciun caz nu înseamnă "salut". Acest cuvânt este derivat din dialectul venețian și provine de la ,,schiavo" - sclav. Tradus liber ar fi ,,mereu la dispoziția ta", ceva mai direct: ,,Eu sunt sclavul tău".(donnerhaus.eu, traducere, fragmente, "Sclavii europeni pe drumul mătăsii" / "firimituri de istorie")

Asta ca să pomenim numai de câteva din aspectele sclaviei în "lumea veche".