Techirghiol 1963

Publicat de Aurel Băjenaru, 16 Iulie 2020
Timp de citire: 4 minute

Despre bordeiele tatarilor de la Techirghiol aflate ceva mai sus de vila parintilor lui pe deal, povestea si Mircea Eliade in Memorii.Dar ceea ce acum pare o marturie a unei saracii abstracte, poetice oarecum, a fost o realitate a Techirghiolului pana in anii '60.Iata o povestioara adevarata din Techirghiol,  povestea tatalui meu si a ajutorului sau "Kemal" pe care l-am cunoscut si eu.

Techirghiol, 1963

- Nea Fane, da-mi bre si mie coasa aia sa cosesc pe casa.

- Cum ma Kemal pe casa?!

- Da bre, a crescut iarba pe acoperis.

... Fane s-a dus sa vada si el minunea de casa pe a carei acoperis crestea iarba si intra-devar, pe acoperisul bordeiului tataresc crestea iarba:

- Kemal asa nu merge, nu poti sa traiesti ca pe vremea lu' Melek Paşa. Tie-ti trebuie o casa ma, ca la toata lumea.

- Da bre, da' n-am bani. Am si gasit la sat cadana sa ma-nsor, dar zice ca aici nu vine.

- De luna viitoare iti iau eu banii si-i pun deoparte pentru casa. Tie iti dau in mana, sa-ti ajunga numai pentru bere si mancare. In 6 luni facem casa. Pana atunci tu te apuci si faci chirpici. Saptamana viitoare aducem pamant si paie.

Peste trei luni.

- Kemal cati chirpici ai facut ieri?

-Pai vreo' suta.

- Cum ma o suta cand nevasta-mea cu copil mic a facut 400 in doua zile?!

- Da bre da' a fost duminica, dupa-amiaza am fost si eu in oras.

- Maine stai acasa si faci chirpici, stai toata saptamana. Fac eu si norma ta la serviciu si te pontez.

...

- Ma Kemal, ieri doar ce-am facut fundatia asta de piatra de 4 pe 6. Ce s-a intamplat ma acum, cine a umblat aici?

- Eu bre, am facut mai mic, costa prea mult.

- Efendim? Ma tu nu esti normal la cap, tot cam atat te costa ma da ai mai mult loc, reparam la loc, kolay gelsin!

...

- Nea Fane, uite bre, mi s-a dezlipit talpa la pantofi, am nevoie de bani pentru pantofi noi.

- Kemal, cheresteaua costa mult si tu mai ai nevoie si de ferestre si de dusumea. Du-te la camion si vezi ca in lada de scule e sarma de baloti si adu si patentu', reparam pantofii, legam cu sarma.

- Aman, aman, da nu-i frumos bre.

- Nu-i nimic, gandeste-te la casa, güle, güle giy!

...

- Nea Fane, am nevoie de bani, uite ca s-a facut cald si n-am pantaloni scurti.

- Marioaro, adu' foarfeca aia sa-i facem pantaloni scurti lu' Kemal. Ia dezbraca pantalonii, ii taiem acum si ai pantaloni scurti pe loc. Resturile le pui bine si la toamna coasem la loc si ai iar pantaloni lungi.

- Aman, aman, Allah muhtaç etmesin, hai bre ca glumesti acum?!

...

Intr-un an de zile casa lui Kemal era gata. S-a si insurat apoi, dar asta-i alta poveste.

Imaginea este din 1906 dar asa arata si casa lui "Kemal" din Techirghiol in 1963, poate o idee mai trista. Si asa s-a locuit mult timp la Techirghiol si nu numai, inainte si dupa redobandirea Dobrogei de catre Romania. In Romania, ca ne vine sa credem sau nu, s-a trait de la o perioada la alta, din ce in ce mai bine, punctul de pornire insa, pentru multi a fost foarte jos, si inca mai este. In anul 1992 mai mult de jumatate din locuintele din Techirghiol nu aveau o toaleta in casa, de o sala de baie nu mai vorbim. Incercati sa va priviti trecutul ceva mai amanuntit, diferentiat pentru a va intelege prezentul mai bine.