Transhumanța

Publicat de Aurel Băjenaru, 3 Martie 2024
Timp de citire: 3 minute

De când am început să scriu și despre aromânii din Balcani, am și menționat sentimentul că țin și de Dobrogea. Se pare ca o fac mai mult decât am bănui-o. Sunt parte a vlahilor antichității târzii și parte a etnogenezei poporului român.

Se pare ca sute de ani în trecut poporul român a fost ținut laolaltă de transhumanța, "drumurile oilor" ca și "drumurile sării" despre care am mai scris.

Transhumanța, mișcarea sezonieră a oamenilor și a șeptelului, de obicei între vale (unde turmele stau iarna) și munte (unde turmele stau vara), va intra în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. Un dosar multinațional fost depus la UNESCO în martie 2020 de Albania, Andorra, Austria, Croația, Franța, Grecia, Italia, Luxemburg, România și Spania.

Asta numai pe scurt despre importanța transhumanței astăzi.

Dar iată si amănunte despre perioada similară în care se desfășoară ea astăzi în Romania și sute de ani în trecut, la romanii (vlahii) din Balcani, în imagine din Macedonia.

° ° °

Ziua de 23 aprilie, sărbătoarea religioasă închinată Sfântului Gheorghe, considerat patronul păstorilor, simboliza în calendarul popular începutul anului pastoral, atunci erau formate turmele și apoi acestea urcau la stâna din munte.

Sântămăria Mica (8 septembrie), este momentul în care se instalează toamna pastorala, dată de la care începe desfacerea stânelor și se coboară la sate, în tomnat.

În unele zone, abia la Sfântul Dumitru (26 octombrie) se părăsește vatra stânii.

° ° °

Traducerea textului original al cărții poștale din urmă cu o sută de ani:

Macedonia - femeie Kutso-Vlahă. În fiecare an, țăranii din regiunile Rvaterini-Larissa se deplasează cu toate bagajele pentru a-și pășuna turmele în munți. Ajung la munte de Sfântul Gheorghe, apoi se întorc în țara lor de Sfântul Dumitru.

Macédoine - Femme Kautso-Valaque. Tous les ans, les paysans des régions Rvaterini-Larissa deménagent avec tout leur matériel pour aller faire pâturer leur troupeau dans les montagnes. Ils gagnent les montagnes le jour de St Georges, puis ils redescendent dans leur pays à la St Dimitri.

° ° °

În tradiția populară Sfântul Gheorghe este considerat a fi un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor. În spiritualitatea populară, între Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru există o înțelegere cosmică. Se spune că atunci când broaștele cântă pentru prima oară, Sf. Gheorghe ia cheile de la Sf. Dumitru pentru a deschide drumul naturii spre viață.

Sărbătoarea Sfântului Dumitru este asociată cu moartea naturii, cu sosirea iernii și a frigului. Ziua Sfântului Dumitru este o zi a soroacelor pentru slujbe, se împarte mâncare si se slobod sărindarele. Femeile duc mâncarea la biserică și dau de pomană celor trecuți în neființă.

Potrivit credinţei populare, Sfântul Dumitru este ziua lichidării tuturor socotelilor – chirii sau împrumuturi – făcute cu şase luni în urmă, dar şi încheierea altora noi. Probabil de aceea, la oraşe București, Constanța contractele de închiriere a camerelor mobilate, apartamente, case – se încheiau la Sf. Gheorghe şi la Sf. Dumitru.

° ° °